Munca într-un centru de zi pentru copii şi tineri cu deficienţe psihicice din Bucureşti din Valahia – sună bine şi scriu acest lucru cu mândrie în autobiografie. M-am străduit serios. Poate acest lucru a fost munca mea: să îmi dau silinţa, să fac ceva fără sens, să găsesc o activitate care merită. Oricum în timpul serviciului meu aceasta a fost una dintre ocupaţiile principale. Si la final am reuşit cu un proiect de teatru, nu acolo unde mi-am dorit, şi nu aşa cum mi-am dorit, dar a avut un sens şi a meritat. Am putut să dăruiesc şi să primesc, am învăţat şi am învăţat pe alţi. Am motivat şi a am fost motivat şi am lăsat urme.