Da în România am fost un străin şi a fost un sentiment plăcut! Noţiunea de „străin„ era analog pentru mine înainte de şederea în România cu solicitanţi de azil, victime ale torturilor, săraci şi persoane fără casă care căutau în societatea noastră bogată protecţie sau o viaţă mai bună şi de aceea au fost aici discriminaţi, urâţi şi chiar şi urmăriţi, oameni care aveau nevoie de sprijinul nostru şi de compătimire. Şi în România există astfel de străini care provin din ţări sărace şi care nu sunt priviţi altfel decât ca paraziţi. Dar există şi o altă categorie la care aparţin şi eu: nebunii, cei interesanţi, care alunecă pe panta pe panta bunăstări în loc să o urce cu orice preţ.

Acolo a fost plăcut, să fii în ochii altora un om interesant. Era suficient faptul ca să provin din Germania bogată şi România uitată de Dumnezeu. Poftim, şi să nu faci bani? Cât ai câştigat înainte? Şi asta numai să strângi experienţă şi să înveţi limba? – un persoană nebună!

Înapoi în Germania nu mai există acest bonus de străin pentru mine, e păcat.