Mi-am împărţit serviciul în jumătate de normă sau în treimi.

Prima treime: Am vrut să învăţ limba şi nu am putut. Am vrut să fac ceva bun, să fiu mândru de mine şi nu am putut. Am vrut să învăţ singur şi mi-am imaginat că va merge. Am vrut să mă distrez şi am reuşit.

A doua treime: acum pot să învăţ limba şi îl şi fac. Oameni şi-au oferit ajutorul care au vrut să facă ceva bun şi să fie mândri şi care demult au observat că acest lucru nu poate fi făcut de unul singur. Ei m-au luat . M-am distrat, şi pe lângă acesta am simţit o bucurie mare interioară.

A treia treime: nu am vrut să plec, dar a trebuit. . noi am făcut ceva frumos, am fost mândri şi am vrut să continuăm. Dar acum ştiu , care acest lucru nu poate fi făcut singur. Dar aceşti oameni sunt al 2000 de km depărtare. Bucuria nu hrăneşte din e-mail-uri şi telefoane dar durerea da.